Raluca Ionescu
observa pe buna dreptate ca serviciile ecologice functioneaza in Timisoara la modul oarecum monopolist. Asta nu ajuta, din pacate, daca ai atitudini ecologiste si nu iti sta in obicei sa arunci materialele reciclabile impreuna cu alte deseuri casnice.
Din partea autoritatilor se incearca uneori ceva, se experimenteaza cateodata, dar se si renunta usor... Din punctul de vedere al cetatenilor lucrurile stau altfel: am vrea sa traim intr-un oras si o lume mai curate, unii vrem sa actionam pentru atingerea acestor deziderate, primim uneori instrumente care par utile, dar constatam ca nu stim sau nu ne place sa le folosim ca si colectivitate asa cum ar trebui si ne trezim ca aceste instrumente ne sunt luate si ajungem acolo de unde am plecat.
Scriu acest comentariu usor off topic, dupa ce am plimbat in portbagajul masinii vreme de cateva ore prin cartierele din sudul Timisoarei, fara sa pot scapa de ele, cateva cutii pline cu deseuri casnice de hartie si carton si cateva cartoane marisoare.
Autoritatile si firma de salubritate "agreata" au plasat cu ceva vreme in urma, poate cu titlu experimental, containere deschise in care puteau fi depuse mai multe categorii de materiale reciclabile. A fost bine, cetatenii au depus, asa cum se astepta toata lumea, diferite materiale. Din pacate nu pe categorii, ci intotdeauna in devalmasie. Din pacate nu doar reciclabile ci si gunoiul menajer.
Azi am constatat ca experimentul s-a sfarsit. Prost... In Calea Sagului, in zona Aurora, in Steaua nu mai ai unde sa reciclezi. Faptul ca in unele zone avem europubele pe care s-a lipit un autocolant dedicand recipientii respectivi pentru hartie si carton nu este o solutie. Cartonul pe care il achizitionezi ca si ambalaj impreuna cu, sa spunem un televizor sau un corp de mic mobilier, va umple, fara indoiala, singur, o asemenea europubela. Asta ca sa nu vorbim de momentul cand iti cumperi o mobila noua...
A existat o vreme in care cine nu avea o alta solutie isi putea castiga o paine colectand cartoane si hartie. Erau strazi pe care, in fiecare dimineata, zeci de carucioare ultraincarcate erau trase cu osardie de tineri si batrani, femei si barbati, curgand parca, spre Gara Timisoara Sud unde se colectau acest gen de materiale. Ceva s-a intamplat in circuitele economice ale acestei industrii, schimband atractivitatea pe care o avea acum doi-trei ani orice legaturica de ziare vechi sau cutie de carton care dispareau din locul unde erau lasate in maxim 20-30 de minute. Acum, daca lasi acelasi gen de obiecte langa sirul de pubele ale blocului nu doar ca nu le ia vreun "recuperator" de materiale, dar nici cei de la firma "monopolista" de salubritate nu le mai baga in seama... Lucru verificat astazi.
De aceea am incarcat in aceasta minunata dimineata de aprilie in portbagaj atat hartii si cartoane proaspat coborate de la etajul patru dar si unele care si-au petrecut noaptea afara, langa bloc, fara sa deranjeze pe nimeni.
De aceea le am inca in portbagaj si de aceea ma intreb unde naiba sa le duc.
Nu de alta, dar la un moment dat, azi sau maine,
va trebui sa imi scot copii in oras si daca imi las masina in parcare poate ca imi va fi ridicata. Asta pentru ca exista prevederi legislative locale potrivit carora, masinile care sunt folosite in scop de depozitare pe spatiile publice trebuie ridicate de serviciile competente.
Am uitat sa spun ca masina mea este o Lancia SW, adica combi, si ca in aceste momente incarcatura portbagajului ei inseamna aproape 1 metru cub de hartie si cartoane. Vizibile pe oricare dintre geamuri... Si ca stau la etajul patru si ca nu vreau neaparat sa le urc inapoi acasa cu gandul de a le pastra pana ce Primaria si Retim SA gasesc o solutie la aceasta problema care nu cred ca este doar a mea.
Evenimentul 
